Echilibrul Plus Minus Infinit

In cautarea infinitului atat de rar
Am aflat ca de fapt te caut pe tine.
Am vazut ca infinitul nu e decat o stare
O stare a sufletului aproape implinit,
Un gand abia simtit al fericirii.
E chipul tau conturat in intunericul lunii
Si vocea ta rostind secretele vietii
Desi nu ai iesit deloc din casa
Infinitul e sufletul oglindit in ochi
Si gandul la ce ai putea simti cand mori
E soarele ce-ti lumineaza privirea
Sau imaginea mea in oglinda ta
E mirosul pielii tale cand adie vantul
E caldura ta cand ma apropii in gand.

Ploaia

Ai sarutat vreodata ploaia?...sa-i simti durerea caderii din Eden?
I-ai auzit murmurul trist de pacat neimplinit?
Te-a chemat sa o gusti , s-o lasi sa te-adoarma in betia ei de apa pierduta de Dumnezeu?
O privesc intr-o disperare muta....tanjesc sa-i cuprind nebunia, sa ma arda de dor nestiut inca de mine, picaturile ei sa-mi franga carnea si sa m-adun in mine, trezindu-ma la inceput...