Totul a plecat de la o persoana care a fost sunata de un prieten care lucra la Facebook si intrebata de ce se tot uita la profilul sau. Asa s-a aflat ca angajatii de la Facebook au accees la profilel vizitate d emembrii sai. Si se folosesc de acest acces, vizualizand zilnic informatii private despre membrii sai. Daca te obsedeaza un fost coleg, angajatii Facebook stiu. Ei fac asta pentru distracie in fiecare zi.
Facebook are reputatia de a proteja profilele membrilor de cei din exterior. Chiar au trimis scrisori de atentionare unor persoane pentru ca au publicat profilele anumitor studenti pe blogurile personale.
Site-ul nu permite membrilor sa vada ce profile au vizitat ceilalti membrii. In timp ce o aplicatie ofera membrilor posibilitatea sa permita accesul la profilul personal, nici o aplicatie nu permite 'spionajul' asupra activitatii sale pe site. Politica de confidentialitate a Facebook nu ingradeste sau interzice dreptul angajatilor de a vizita profilul membrilor sub nici o forma. Cu toate astea una e sa verific un profil in timpul serviciului si din motive implicite si alta este sa faci treaba asta de distractie, curiozitate sau ca sa te folosesti de informatii in scopuri personale.
Si aici vorbim de o companie cu venituri estimate la 150 de milioane de dolari anul acesta si o afacere uriasa cu Microsoft, nu de magazinul din colt.
Intimitatea a milioane de oameni este in joc. Google promite clar ca nu intra in mail-uri sau cauta inregistrari cu altceva decat un program de calculator, si chiar AOL isi cere scuze pentru emiterea de date semi-private si de violarea politicii de confidentialitate.
Sincer, cu toate politicile lor de confidentialitate, indiferent despre cine este vorba, un lucru este sigur: Internetul nu este un loc unde sa tii secrete, sa iti ascunzi date, sau sa ai intimitate. Teoretic, oricine poate afla ceva despre ceva sau cineva, mai ales daca este dispus sa si plateasca pentru asta. Un exemplu ar fi site-urile de cautare din SUA care iti pot furniza date personale ocmplete despre persoane pe care o cauti ocntra unor sume de bani ce pleaca de la $10 si pot ajunge pana la $50, chiar $100, in functie de gradul de complexitate al informatiilor solicitate. Daca iti doresti intimitate, atunci...cel mai bine ar fi sa nu ai adresa de mail cu date reale, sa nu iti dai numele adevarat pe nici un site pe care intri, sa ai IP secret, sa nu ai cont la banci care prin politica de confidentialitate dau acces altei parti la baza lor de date, sa nu figurezi in cartea de telefon, sa nu ai abonament de telefonie mobila...sa ...sa ....te muti in varful dealului...dar nu se stie nici acolo...cum iti cumperi un bilet de autobuz si iti cere buletinul.....si uite asa...
Concluzia: nu cred ca mai exista intimiate in adevaratul sens al cuvantului. Teoretic oricine paote afla ceva despre cineva daca isi pune minte la contributie si face un pic de cercetare pe ...internet.
Facebook are reputatia de a proteja profilele membrilor de cei din exterior. Chiar au trimis scrisori de atentionare unor persoane pentru ca au publicat profilele anumitor studenti pe blogurile personale.
Site-ul nu permite membrilor sa vada ce profile au vizitat ceilalti membrii. In timp ce o aplicatie ofera membrilor posibilitatea sa permita accesul la profilul personal, nici o aplicatie nu permite 'spionajul' asupra activitatii sale pe site. Politica de confidentialitate a Facebook nu ingradeste sau interzice dreptul angajatilor de a vizita profilul membrilor sub nici o forma. Cu toate astea una e sa verific un profil in timpul serviciului si din motive implicite si alta este sa faci treaba asta de distractie, curiozitate sau ca sa te folosesti de informatii in scopuri personale.
Si aici vorbim de o companie cu venituri estimate la 150 de milioane de dolari anul acesta si o afacere uriasa cu Microsoft, nu de magazinul din colt.
Intimitatea a milioane de oameni este in joc. Google promite clar ca nu intra in mail-uri sau cauta inregistrari cu altceva decat un program de calculator, si chiar AOL isi cere scuze pentru emiterea de date semi-private si de violarea politicii de confidentialitate.
Sincer, cu toate politicile lor de confidentialitate, indiferent despre cine este vorba, un lucru este sigur: Internetul nu este un loc unde sa tii secrete, sa iti ascunzi date, sau sa ai intimitate. Teoretic, oricine poate afla ceva despre ceva sau cineva, mai ales daca este dispus sa si plateasca pentru asta. Un exemplu ar fi site-urile de cautare din SUA care iti pot furniza date personale ocmplete despre persoane pe care o cauti ocntra unor sume de bani ce pleaca de la $10 si pot ajunge pana la $50, chiar $100, in functie de gradul de complexitate al informatiilor solicitate. Daca iti doresti intimitate, atunci...cel mai bine ar fi sa nu ai adresa de mail cu date reale, sa nu iti dai numele adevarat pe nici un site pe care intri, sa ai IP secret, sa nu ai cont la banci care prin politica de confidentialitate dau acces altei parti la baza lor de date, sa nu figurezi in cartea de telefon, sa nu ai abonament de telefonie mobila...sa ...sa ....te muti in varful dealului...dar nu se stie nici acolo...cum iti cumperi un bilet de autobuz si iti cere buletinul.....si uite asa...
Concluzia: nu cred ca mai exista intimiate in adevaratul sens al cuvantului. Teoretic oricine paote afla ceva despre cineva daca isi pune minte la contributie si face un pic de cercetare pe ...internet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu